Press "Enter" to skip to content

LEGITIM VERSUS LEGAL ȘI MINTEA DE PE URMĂ

Subiectul e generos, iar pe feisbucluc nu e spațiul și nici timpul necesar unei pledoarii argumentate și ample. Și totuși, o mărturisire merge…
Urmăresc așadar de zeci de ani fenomenul tăierilor de pădure și cel al evoluției ecosistemului forestier carpatin; al involuției de fapt. Problema României nu este cea a tăierilor ilegale, ci cea a tăierilor legale uriașe, absolut ilegitime. Căci legal nu înseamnă și legitim. Acum, la acest ceas al țării și al Terrei, sistarea sau drastica limitare a tăierilor de codru – a celor legale ! – s-ar impune. Căci, asemenea braconajului – care nu poate fi stăvilit niciunde-n lume – nici tăierile ilegale nu pot fi stârpite. Tot ce se poate controla este exploatarea legală.
Fisele de amenajament silvic – cele în baza cărora se taie sau nu – fiind făcute de firme private ale unor ingineri silvici, sunt adesea împănate cu falsuri privind vârsta arborilor, gradul de infestare cu paraziți, dimensiunea doborâturilor, înclinația pantelor etc. Așadar, cu bani, coruperea personalului silvic este reală, atat pe teritoriile private cât si pe cele de stat gestionate de Romsilva; deopotrivă ea ființând și în organele de control: gardă, comisariate de mediu.


Personalul silvic, din nefericire, adesea este tributar – ”grație” școlii învechite – unei optici de exploatare, mai mult decât de cultură și conservare. La fel este și cu gestionarea faunei carpatine. Sub îndrumarea și observația ”specialiștilor silvici” – vânători cu diplomă – Europa de vest a pierdut din faună ursul, lupul și, în măsură variabilă, râsul; astea în paralel cu scăderea vigorii speciilor ”de interes cinegetic”, făcută prin selecția negativă, cu arma: vizând trofeele, adică exemplarele viguroase, genitorii puternici ai speciilor.
Prin complicitățile interesate și veleitarismul generat de vanitate ”specialiștii” din cercetare – ICAS și facultăți de profil – au făcut și fac enorm și cronic rău silviculturii , implicit, ecosistemului forestier carpatin, unde regăsim și fauna. Firește că nu toți, ci – aproape fără excepție – liderii, hipertitrații, umflații cu ”știință”. Conf. dr. doc. ing. etc. Ovidiu Ionescu de la Facultatea de Silvicultură Brașov, este un ins cu care, pe televiziuni, în direct și în presa scrisă am avut multe dialoguri tensionate, mai cu seamă pe subiectul gestionării faunei și al ”extrem de interesantei” sale lucrări de doctorat, făcută după modelul altor ”doctori” , răsăriți ca ciupercile după ploaie. E drept că și facultățile cu profil silvic au răsărit tot așa, iar examenele și diplomele de inginer ale foștilor pădurari fără vocație s-au luat fie cu portofelul cu euroi, fie cu portbagajul plin, deșertat în cel al dascălilor…Trist…


La fel de tristă este și mărturisirea că, în urmă cu peste 25 de ani am început un periplu personal pe la vedetele presei libere. De la CTP la Mircea Tatulici, de la Ion Cristoiu la Florin Călinescu etc. Nu mi-a scăpat unul dintre cei vestiți…Lista e lungă. Nădăjduiam că vor înțelege urgența: aceea de a alcătui, indiferent de opțiunile lor politice, un front ecologic de presă. Fără excepție am fost ”lămurit” că mă îngrijorez degeaba, că ”la capitolul mediu, păduri, România stă bine dom’ le…”
Asta și ”ăștia” mi-au arătat că nu trebuie să-i rogi pe alții să facă ce voiești tu, ci să faci tu. Și am început să scriu în presă, în cărți…Să fotografiez și să scriu.
Astăzi, când exploatarea pădurii carpatine este strident jaf – cum se întâmplă și cu fauna pământeană și din ape – când camioanele și remorcile cu graifer pline cu bușteni împânzesc șoselele, când depozitele gaterelor sunt cât un sat și trenurile cu lemn rotund străbat peisajul cotidian, când râurile de munte dispar în conductele ”băieților deștepți”, toată lumea strigă… E și asta ceva: ”mintea românului a’ de pe urmă”.

loading...

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *