În urmă cu 103 ani, o copilă de 12 ani înțelegea că trebuie să facă ceva pentru „Țara” sa, chiar cu prețul vieții.

În urmă cu 103 ani, o copilă de 12 ani înțelegea că trebuie să facă ceva pentru „Țara” sa, chiar cu prețul vieții.
MĂRIUCA ZAHARIA nu s-a gândit la onoruri, deși este o Jeanne d Arc a României. Istoria i-a fixat locul, definitiv! Noi am izgonit-o din manualele școlare și îi acoperim cu buruieni umilele urme ale amintirii sale.”Măriuca Zaharia se afla la bunicul ei, în Haret, în vara anului 1917. În livada bunicului ei, pe nume Ion Zaharia, Armata Română crease un post de observaţie al trupelor româneşti, care oferea o panoramă asupra a tot ceea ce se întâmpla pe linia frontului. Dintr-un nuc, soldatul transmitea telefonic toate coordonatele de atac ale artileriştilor, o misiune extrem de importantă, care a dus la forțarea trupelor inamice să se retragă. În acea livadă, Măriuca s-a împrietenit cu soldaţii români şi chiar le-a deprins din tainele muncii lor, fiind captivată de mişcările de trupe pe care le observa cu ajutorul binoclului oferit de soldaţi.
În ziua de 5 august 1917, cu o zi înaintea marii victorii a Armatei Române, în urma bombardamentelor germane, observatorul din livada bunicului Măriucăi a fost ucis, iar fetiţa, cu un curaj supraomenesc, i-a luat locul în nuc şi a transmis telefonic mai departe ceea ce zărea pe câmpul de luptă. „Vreau să fac şi eu ceva pentru Țara mea”, le-a spus fetița comandanților Armatei Române, uluiţi de faptul că un copil face munca unui soldat. Iar informaţiile oferite de Măriuca s-au dovedit preţioase, din moment ce a fost blocată înaintarea trupelor germane. Fetiţa a fost doborâtă în urma unei explozii în 6 august 1917.(sursa: Cătălin Mocanu)