Press "Enter" to skip to content

Continuați să purtați mască și totul va fi bine – un mesaj de acum peste 100 de ani, dar mai actual ca niciodată. „Istoria isi bate joc de cei care nu o cunosc, repetandu-se”, spunea Nicolae Iorga.

În septembrie 1918, decanul Facultății de Medicină a Universității din Michigan, Victor Vaughan, intra într-o tabără militară de lângă Boston pentru a încerca să ajute în lupta cu o boală care ucidea mai mulți soldați decât războiul. La morga de acolo, a văzut trupurile neînsuflețite „stivuite precum lemnele de foc”: într-o singură zi, la Camp Devens și-au pierdut viața din cauza unui virus 63 de bărbați care supraviețuiseră Primului Război Mondial. 

„Această boală a înconjurat lumea, i-a vizitat cele mai îndepărtate colțuri și a luat tribut viețile celor mai în putere, necruțându-i nici pe soldați, nici pe civili și fluturându-și steagul roșu în fața științei”, scria, marcat, medicul.

Pandemia de gripă spaniolă a început în primăvara anului 1918 și se estimează că a provocat, până la finalul ei, în 1920, 50 de milioane de decese. A avut patru valuri -dintre care cel mai devastator a fost al doilea, și s-a răspândit pe tot globul, odată cu trupele deplasate dintr- o parte în alta a lumii. Primul caz a fost înregistrat oficial pe 4 martie, la o tabără militară din Kansas, SUA, dar originea bolii rămâne și astăzi necunoscută. 

Foto: Spital militar american în Luxemburg, Sursa: Science Photo Library / Sciencephoto / Profimedia

Ce se știe însă este că a călătorit pe vapoarele cu marinari care au navigat de la Plymouth, în Marea Britanie, la Brent, în Franța, și de acolo mai departe spre Freetown, în Sierra Leone, și spre Boston, în SUA. 

Foto: Spital din New York. Sursa: Guliver/ Getty Images

S-a răspândit în taberele militare și apoi, pe calea ferată, până în satele Europei, odată cu soldații care plecau acasă în permisie. A fost favorizată de condițiile de muncă din fabricile care trebuiau să alimenteze mașinăria de război și dusă de colo-colo de refugiații care fugeau din calea luptelor.

Este hazardat să faci o comparație între pandemia de gripă din 1918 și cea de coronavirus din 2020. În urmă cu 100 de ani, condițiile sanitare erau cu totul altele. Nu existau antibiotice care să trateze cea mai letală complicație a bolii, pneumonia bacteriană, și nici mijloacele care să le permită cercetătorilor să descopere în timp util agentul patogen. Cenzura din țările combatante, ale căror autorități voiau să țină sus moralul populației și al trupelor, dar și să asigure producția în fabrici, a împiedicat informația să ajungă la oameni și a întârziat luarea de măsuri. Boala a ajuns să se numească „gripă spaniolă” nu pentru că ar fi provenit din Spania. Ci pentru că doar ziariștii din această țară neutră în timpul războiului au scris despre ea. 

Ce putem compara însă sunt măsurile de protecție, dar și reacțiile oamenilor la ele.  De pildă, San Francisco, considerat la un moment dat un model de succes în lupta cu gripa spaniolă, s-a confruntat cu un nou val mortal al epidemiei după ce a renunțat la măsurile de distanțare. 

Studiile arată că orașele americane care au făcut cel mai bine față pandemiei au fost cele care au impus din timp distanțarea – închizând simultan școlile, teatrele și sălile de spectacol și interzicând adunările publice, și le-au menținut cel mai mult timp. 

Orașele americane care au renunțat după mai puțin de două luni la restricții, precum San Francisco și St. Louis, s-au confruntat din nou cu un număr crescut de îmbolnăviri și decese.

Foto: Victime scoase dintr-o casă din St. Louis de Crucea Roșie. Sursa: Guliver/ Getty Images

„Luați-vă tâmplarii de la construit dulapuri și puneți-i să facă sicrie”

Al doilea val al gripei spaniole, mult mai virulent decât primul început în primăvară, a ajuns în Statele Unite ale Americiii la sfârșitul lui august 1918, odată cu soldații care se întorceau acasă, în Boston, din Europa. Boala s-a răspândit cu repeziciune, lăsând în urmă scene de coșmar. La începutul lui octombrie, medicii care se luptau cu epidemia le transmiteau colegilor lor din alte părți ale Americii avertismente în termeni care nu lăsau nicio urmă de îndoială asupra amenințării, relatează Alfred W. Crosby în cartea  „America’s Forgotten Pandemic. The Influenza of 1918”. „Luați-vă tâmplarii de la construit dulapuri și puneți-i să facă sicrie. Luați-vă muncitorii de la drumuri și puneți-i să sape morminte. Dacă veți face asta, nu se vor strânge morții mai repede decât îi puteți îngropa”.

În comparație cu orașele de pe Coasta de Est, San Francisco, aflat în celălalt capăt al Americii, pe malul Pacificului, a avut un avantaj imens, notează autorul: o imagine clară a ceea ce va urma și timp să reacționeze, înainte de apariția primului caz pe 23 septembrie. A profitat de el doar în mică măsură. Dr. William Hassler, șeful Direcției de Sănătate Publică a sugerat că trebuie luate o serie de precauții și a reușit să pună în carantină bazele navale, considerate o sursă de răspândire a infecției.

Foto: Spital de campanie, ridicat în Centrul Civic din San Francisco în timpul gripei spaniole. Sursa: Guliver/ Getty Images

Însă până la jumătatea lui octombrie, în San Francisco, un oraș care număra 550.000 de locuitori, au fost organizate spectacole, marșuri și parade patriotice cu zeci de mii de participanți. Pe 9 octombrie, orașul avea doar 167 de cazuri de gripă spaniolă. În doar o săptămână, numărul a crescut la peste 2.000

În câteva zile, San Francisco a început să se confrunte cu o criză de asistente, medici, voluntari și au fost situații în care Crucea Roșie a ajuns la doar jumătate din cazuri. Comunicațiile telefonice erau perturbate, pentru că sute de operatori nu mai putea veni la serviciu. Gunoaiele începuseră să se strângă pe străzi.

Odată cu declanșarea epidemiei, oficialii din sănătate au luat o serie de măsuri care s-au dovedit eficiente. Școlile, teatrele și sălile de spectacole au fost închise. 

Foto: Credincioșii din San Francisco se roagă în fața bisericii în timpul gripei spaniole,

Slujbele religioase și ședințele de judecată au început să fie ținute în aer liber. 

Foto: Ședință de judecată în aer liber în San Francisco. Sursa: Guliver/ Getty Images

Măștile de protecție au devenit obligatorii prin lege, iar cei care nu le purtau sau le purtau incorect erau amendați cu 5 dolari pentru „perturbarea păcii” și chiar arestați. Crucea Roșie a distribuit populației măști de protecție la prețuri de 5 ori mai mici decât prețul lor de piață și 100.000 de măști au ajuns la locuitorii din San Francisco între 22 și 26 octombrie, scrie Crosby.

„Cetățenii au început să spună că măștile sunt incomode, că îți aburesc ochelarii și, după cum susțineau unii furioși, că produceau nevralgii. Alții, dintr-o categorie mai gânditoare, au considerat măștile umilitoare și au spus că sunt o împiedicare neconstituțională a libertății personale. Și, pe deasupra, măștile erau prea absurde și deprimante”.„America’s Forgotten Pandemic. The Influenza of 1918”

„Continuați să purtați mască și totul va fi bine”

Hassler a avertizat populația că, având în vedere perioada de incubație a bolii, rezultatele nu vor fi observabile imediat. 

Însă, în scurt timp, eficacitatea măsurilor luate a început să se vadă. În doar 3 săptămâni, orașul a ajuns să înregistreze de la peste 8.600 de cazuri noi pe săptămână, doar 600 de cazuri pe săptămână. „Continuați să purtați mască și totul va fi bine”, spunea Hassler, care voia ca orașul să renunțe la purtarea obligatorie a măștii abia la o săptămână după ce s-ar fi consemnat ultimul caz.

Dar cetățenii au început să dea semne de nerăbdare și să spună că „măștile sunt incomode, că îți aburesc ochelarii și, după cum susțineau unii furioși, produceau nevralgii. Alții, dintr-o categorie mai gânditoare, au considerat măștile umilitoare și au spus că sunt o împiedicare neconstituțională a libertății personale. Și pe deasupra, măștile erau prea absurde și deprimante”, se arată în volumul „America’s Forgotten Pandemic. The Influenza of 1918”.

„Pentru prima dată în aproape o lună, San Francisco a respirat aer proaspăt direct de la Pacific, fără mască”

Pe 11 noiembrie, zeci de mii de oameni, mulți purtând măști de protecție, ieșeau în stradă la San Francisco pentru a sărbători frenetic sfârșitul Primului Război Mondial. În mod încurajator, o zi mai târziu se înregistra un număr minim de cazuri – doar 15.

Foto: Ziua armistițiului. Sursa: SF Chronicle

Astfel, pe 21 noiembrie, orașul, considerat un exemplu de bune practici în gestionarea gripei spaniole, renunța oficial la obligativitatea măștii de protecție. Iată cum descrie Alfred W. Crosby momentul: „La ora prânzului, țipătul fiecărei sirene din San Francisco, șuierul fluierelor și dangătul clopotelor semnalizau marea dezvelire. Pentru prima dată în aproape o lună, San Francisco a respirat aer proaspăt direct de la Pacific, fără mască. Orașul a avut o săptămână să își savureze triumful, la capătul căreia s-au înregistrat doar 57 de cazuri”.

În ziua „eliberării”, San Francisco Chronicle scria că trotuarele erau pline de măștile aruncate pe jos, „relicvele unei luni de tortură”. Apoi petrecerea s-a mutat în barurile și restaurantele care, fuseseră deschise. Orașul a redeschis școlile, teatrele și sălile de spectacole. Totul era ca înainte.

2.000 de oameni la protestul Ligii Anti-Mască

În luna decembrie însă, numărul de cazuri a început să crească, ajungând până pe data de 12 la 200 pe zi, iar imediat după Anul Nou la 600 pe zi. Situația era gravă, iar autoritățile din sănătate au încercat să impună din nou, prin lege, masca. S-au lovit însă de opoziția oamenilor, dar și a unora dintre oficiali. Cu toate acestea, masca a fost însă reintrodusă.

Un număr din ce în ce mai mare de oameni a început însă să se opună purtării măștilor, iar o parte dintre aceștia s-au organizat în vocala Liga Anti-mască. Pe 25 ianuarie, 2000 de membri ai Ligii au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva purtării măștii, iar pe 1 februarie orașul a renunțat la obligativitatea ei.

Este imposibil de spus cu certitudine dacă Liga Anti-Mască a avut vreun rol în creșterea bilanțului tragic al pandemiei în San Francisco, dar, „fără îndoială, 2.000 de oameni adunați laolaltă au contribuit la răspândirea bolii”,  crede J. Alexander Navarro, profesor la Centrul de Istorie a Medicinei de la Universitatea din Michigan. 

Acesta a declarat pentru Politifact că San Francisco a avut una dintre cele mai mari rate ale mortalității în timpul gripei spaniole: 673 de decese la 100.000 de locuitori, în 24 de săptămâni. Bilanțul final al epidemiei în San Francisco a fost de 45.000 de îmbolnăviri și 3.500 de decese, după ce, până la abolirea restricțiilor, se oprise la în jur de 23.000 de îmbolnăviri și 2.100 de decese. 

Principalii factori care au dus la deznodământul din San Francisco au fost eșecul de a implementa devreme măsuri precum distanțarea socială și eșecul de a le menține suficient timp, scrie Politifact.

Un studiu făcut de Navarro și colegii săi pe 43 de orașe americane a scos la iveală că multe dintre acestea au trecut printr-un al doilea val după ce au renunțat prematur la măsurile de distanțare. 

Altfel spus, cu cât orașele au pus capăt mai rapid restricțiilor, cu atât au avut o mortalitate mai ridicată în timpul pandemiei. 

Potrivit studiului, mortalitatea din San Francisco a fost a cincea cea mai ridicată din SUA, fiind foarte aproape de cea din Boston. Clasat pe locul 4, acesta a fost primul oraș american lovit de pandemie la finalul lui august si a înregistrat 710 de decese la 100.000 de locuitori din cauza gripei spaniole. 

Gripa spaniolă
Dactilografă, purtând mască la biroul ei în 1918. Foto: PhotoQuest/Getty Images
loading...

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *